Chimie & Dismas - Rugaciune (Versuri)

Foaie verde-a bobului,
N-am un cleste si un cui
Si o scara sa ma sui
Pana-n naltul cerului
La Maicuta Domnului
Si acolo sa ii spui:
,,Cuconita preacurata,
Spune-mi, ca sa stiu odata
Cat mi-e viata-ntunecata,
Si s-o afle seatra toata:
Iti arunci tu ochi, roata,
Peste lumea lacramata?
Spune-mi, oare, cele stele
Lacrami ti-s, de plangi cu ele,
Ori iti sunt numai margele
Doar podoabe si betele,
Doar paftale si inele
Ori lumina prin pardele?
Ca aici la tine-n rai
Pe-al tau mandru tron cum stai,
De-ti fac ingeri alai,-
Perdeluta de burhai
La o parte poci s-o dai
Ca sa vezi si-al nostru trai
Cum il ducem noi de greu,
Fara casa, far-un leu,
Multi ca pestii-n helesteu,
Ratacind pe drum mereu.
Nemancati si teleleu
Ca batuti de Dumnezeu!
Si-atunci spune de se poate:
Asta-i treaba pe dreptate,
Cand boierii in palate,
Stau sub bolte ferecate
Cu avere, cu bucate
Si-au pe lume cite toate?!…”
Foaie verde-a bobului,
Ca n-am eu cetasi destui
Sa-i pazesc pe cei satui
La marginea drumului,
Si c-o sfoara sa mi-i sui
Drept in virfu plopului!
Ca eu am doar o vioara,
Numai ea mi-e surioara,
Doar cu ea la subsuoara
De e iarna, de e vara,
Tot cutreier gol prin tara,
Cant la lume cand sensoara.
Ca ma prinde uneori
Pofta sa ma sui in nori
La inaltii dregatori
Sa-i cobor pe capriori
Pana jos la truditori,
Sa le-arat cat ni-s datori:
Da’ le-asi smulge mai-nainte
Cu un cleste, ca pe tinte,Stelele din ceruri sfinte
Si le-asi spune:,, Vezi parinte,
Ce-i la noi… si tine minte:
Vetre reci, naduf fierbinte…”
Zau sa moara care minte…